Motto: "Si Dumnezeu a zis: IUBESTE-TI DUSMANUL!, si eu L-am ascultat, si am inceput sa ma iubesc pe mine!"
Daca ai ales sa citesti acest articol, probabil tu sau cineva cunoscut tie trece printr-o perioada dificila confruntandu-se cu sentimente de tristete, descurajare, lipsa de incredere, pesimism, apatie, iritabilitate, tristete, dezamagire, vinovatie, neputinta...
Nu iti cunosc asteptarile insa ma gandesc ca poate te astepti sa iti promit ca totul se va rezolva si ca norii cei negri vor trece. Nu iti pot spune asta, pentru ca stiu ca suferinta si durerea pe care le simti in aceste momente sunt unice. Si pentru ca mai stiu ca pentru fiecare, suferinta lui este cea mai mare.
Pot intelege insa ca te doare foarte tare, ca suferi in felul tau propriu, ca nu vezi nicio iesire din prapastia in care te-ai cufundat. Pot intelege ca te confrunti cu lipsa motivului de a trece de la o zi la alta, cu dificultatile de a te adapta, cu suferinta pricinuita de catre persoana iubita... Pot intelege ca fundatia cladirii pe care o reprezinta fiinta ta a ajuns intr-un moment in care ai impresia ca se clatina. Si mai pot intelege ca pentru tine fundatia poate insemna: o relatie de iubire, cariera, casa, o perioada dificila cu mult stres cand poate te simti NEINTELES, LIPSIT DE AJUTOR, simti ca NU MERITI, ca NU ESTI IN STARE, ca nu poti SA FACI FATA.
Ganduri negre iti trec prin minte: "De ce sa te chinui sa gasesti echilibrul, cand pare ca nu e de gasit?", "Nu vrei sa mai cauti ceva ce nu e de gasit....", "De ce sa nu apesi pe butonul de STOP?", "Ce-ar fi asa de rau in asta?", "Cei din jur nu stiu si nu inteleg ce inseamna sa nu mai faci fata...".
Astepti ajutor de la cei din jur fara sa poti sa iti acorzi singur ajutorul de care ai nevoie.... Astepti ca toti cei din jur sa iti fie prieteni, fara ca tu sa poti fi propriul tau prieten... Esti dusmanul tau... esti CEL MAI MARE DUSMAN al tau, pentru ca nu te poti accepta, pentru ca te urasti complet, nu vrei sa traiesti pentru ca nu gasesti niciun scop, si pentru ca te "incurajezi" mereu: nu sunt suficient de bun, nu merit sa fiu iubit, nu reusesc niciodata ceea ce imi propun, tot ceea ce fac sau spun este aiurea, alegerile mele sunt intotdeauna proaste.
Nu iti voi spune ca totul va trece, insa iti pot spune ca vei ajunge sa vezi si partea mai buna a vietii, vei observa cu surprindere ca firul vietii tale este impletit din mai multe fire: tristete, vinovatie, durere, frica dar si din prietenie, bucurie, bunavointa, pace, generozitate, credinta, speranta... Speranta pentru o viata mai buna!
Iti pot spune cu certitudine ca voi fi alaturi de tine in calatoria pe care o vei parcurge in a invata sa iti fii (si) propriul prieten. Te poti sprijini pe umarul meu pana cand iti va fi bine. Pentru ca iti va fi si bine!
Comments