Sunt anumite momente in viata cand cautam parerea celorlati in legatura cu alegerile pe care le facem. Simtim nevoia de validare, de aprobare a ceea ce urmeaza sa facem sau vrem sa auzim ca desi am gesit, nu e asa grav si nu e cazul sa ne blamam atat de tare. Nevoia de aprobare este fireasca, dusa in extrem ne transforma insa in "sclavii" dorintelor celorlati.
Daca vei observa cu atentie in jurul tau vei vedea frecvent tipologia "people - pleaser", acei premianti in a indeplini nevoile celorlalti care raman repetenti in satisfacerea propriilor nevoi. Iti propun sa observi comportamentele celor din jurul tau, fie ca sunt colegi, familie sau prieteni... Sunt acele persoane foarte bine organizate, usor de placut de catre ceilalti, prietenoase, gata oricand sa sara in ajutor, zambitoare, care acepta sarcinile date de catre ceilalti fara a spune niciodata ”nu”, loiali, nu intra in conflicte si nu contrazic niciodata opiniile celorlalti.
Ce se ascunde in spatele acestui comportament si atitudine de fatada este o povara greu de dus pentru cei care fac parte din categoria mai sus mentionata. Confruntarea cu teama de a pierde aproarea celorlalti, teama de a fi abandonati sau respinsi de catre persoana cu care sunt intr-o relatie. Ignorarea propriilor nevoi si drepturi pentru perioade lungi de timp, nesiguranta propriilor abilitati si cunostinte ii aduce pe multi in pragrul depresiei, a anxietatii sau atacurilor de panica... Pe scurt sunt acele persoane care ajung sa spuna da celorlalti, indiferent daca prin asumarea unor actiuni si sarcini isi spun nevoilor lor nu.
Privind lucrurile in profunzime, aceasta nevoie provine din copilarie. Acesti copii simteau ca primesc iubirea parintilor numai atunci cand se conformau dorintelor impuse de parinti... ”daca esti cuminte ne jucam impreuna jumatate de ora mai mult” se traduce de fapt ”daca faci ceea ce vreau eu (adica iti infranezi curiozitatea de a explora si "nu plangi" - a se citi "nu iti exprimi emotiile" s.a.) primesti atentia, aprecierea si iubirea mea”. Atunci cand acesti copii alegeau sa asculte de propriile lor nevoi (sa deschida sertarul cu lenjerie din pura curiozitate, sau sa se urce pe scaun ca sa vada ce se afla pe masa) erau criticati, respinsi, certati - in traducere li se retrageau iubirea, atentia, suportul afectiv, incurajarile...
Consecinta? Daca nu ma port dupa cum doresc cei din jurul meu, nu sunt iubit, apreciat... ajung sa fiu respins, abandonat...
Este de inteles de ce in ipostaza de adulti aceste persoane traiesc de fapt scenariul scris inca din copilarie - ca sa fiu suficient de bun, trebuie sa ma supun dorintelor si cererilor celorlalti. De fapt ”people-pleaserii” sunt cei care nu isi pot oferi ei insisi validarea de care au nevoie si asteapta sa o primeasca din exterior. Crescand cu credinta ca ei nu pot fi iubiti cu adevarat pentru ceea ce sunt, se straduiesc sa devina placuti, iubiti de persoanele din jur.
Sunt situatii in viata cand simtim nevoia de a fi pe placul altora si devenim pe rand "prieteni" cu lipsa de incredere in sine, cu criticismul permanent in legatura cu propriile performante, cu vina, rusinea in legatura cu sentimentul ca "nu am fost suficient de bun", "ar fi trebuit sa spun sa sau sa fac altfel", imposibilitatea de a spune nu si de a crea limite sanatoase in relatiile cu ceilalti... Adunam resentimente, furie, temeri pe care le tinem bine inauntrul nostru, nu le exprimam, pentru ca daca am face-o, am pierde iubirea, aprecierea, aprobarea... e un cerc vicios...
Sunt persoane care au adunat mult prea multe resentimente, s-au pus pe ultimul loc pentru mult prea mult timp si au ajuns intr-un punct in care fara sa isi dea seama, isi fac rau singuri.
In cabinet, mergem impreuna pe drumul descoperirii propriilor nevoi si drepturi, pe drumul catre a spune "nu" celorlalti atunci cand lucrul acest lucru nu este in acord cu propriile trairi, si la a invata sa spui ”da” nevoilor tale, timpului petrecut cu tine si cu cei dragi, sa spui ”da” activitatilor care fac placere sufletului tau. Si pentru ca asa cum spuneam mai sus, uneori toti suntem prieteni cu dorinta de a fi pe placul celorlalti, iti propun sa observi zilnic in ce moment apare nevoia de a face pe plac altuia, in relatie cu cine...? Poate fi la birou in relatie cu seful tau, poate fi intr-o seara atunci cand partenerul iti cere ceva, sau poate fi cand iti vizitezi parintii. Observa care este comportamentul persoanei, care este reactia, ce gandesti in acele momente...
Comments